Parcul Brâncoveanu
În jurul reședinței din mijlocul satului Breaza, familia Bibescu-Brâncoveanu a amenajat în veacul al XIX-lea un superb parc în stil englezesc, de aprox. 15 hectare, cu alei şi ronduri de flori, cu iaz de agrement şi multe specii de arbori. După naţionalizare, parcul – ce avea deja copaci bătrâni – a fost mereu micşorat, pentru a se construi diverse obiective edilitare (cartier de blocuri, liceu, brutărie, stadion, fabrică de textile, sală de sport, supermarket, etc.). În porţiunea rămasă, de cca 3ha, rezistă până azi copaci seculari. Parcul a fost botezat de edili cu numele „Brâncoveanu” în amintirea ultimului său proprietar nobil de până la naționalizarea comunistă, prinţul Mihai-Constantin Basarab-Brâncoveanu (1875-1967). Parcul Brâncoveanu este încadrat de specialiștii Muzeului Județean de Științe ale Naturii Prahova drept obiectiv cu regim de protecție. Aici este găzduit un adevărat patrimoniu botanic național, reprezentat de specii precum paltinul argintiu sau stejarul roșu american și alte specii...
Biserica din Capu Câmpului
Biserica cu hramul „Schimbarea la Faţă” din cartierul Capu Câmpului a fost construită în anul 1892, din piatră, pe locul unde se afla o bisericuţă mică de lemn, zidită pe la anul 1800. Biserica are formă de cruce, cu arhitectură simplă dar impunătoare, lăsând o plăcută senzaţie de zvelteţe şi masivitate în acelaşi timp. Pictura bisericii a fost executată în anul 1892, în ulei, de către pictorul Gheorghe Stoenescu, discipolul marelui pictor Gheorghe Tattarescu iar chenarele şi spaţiile dintre tablouri sunt făcute în culori dizolvate în apă, în stil modernist. Catapeteasma bisericii este lucrată din lemn, cu modele simple, având icoanele...
Monumentul Eroilor din Breaza de Jos
Monumentul eroilor din Breaza de Jos a fost ridicat în anul 1928, fiind un obelisc cu motive decorative ce susţine un vultur de bronz cu aripile desfăcute. Ansamblul este opera celebrului sculptor al Casei Regale, Emil Becker. Iniţial purta următoarea inscripţie: „Pildă generațiilor prezente și viitoare, pentru acei cari au luptat pentru îndeplinirea idealului 1916-1918”. Aici au loc în prezent ceremoniile oficiale ale oraşului, de Ziua Eroilor şi alte sărbători naţionale. Rădăcinile familiei străvechi Becker se pierd în Germania secolului XVII. Filip Becker, străbunul lui Emil, a fost un faimos gravor. La un moment dat, acesta a fost rugat de ţarul Rusiei, Petru cel Mare, să facă nişte bijuterii pentru familia sa. Urmaşul lui Filip, August Becker, era, la rândul lui, un renumit gravor şi modelator în metal. El a venit în România la 1875, chemat de regele Carol I pentru a restaura ornamentele de plumb ale Mănăstirii Curtea de Argeş. Viitorul sculptor al Casei Regale, Emil Wilhem August von Becker, era fiul lui August Becker. S-a născut la data de 7 iulie 1881, în suburbia Manea Brutaru (azi Calea Griviţei). Tânărul urmează cursurile Şcolii Germane evanghelice din Bucureşti, apoi devine elev al maestrului Ion Georgescu, directorul Şcolii de Belle-Arte, părintele sculpturii moderne româneşti. În 1900, Emil W. A. Becker realizează catapeteasma pavilionului românesc la expoziţia internaţională de la Paris. Din 1904 studiază la Institutul Regal de Arte din Munchen. Fiind un student eminent numele său a fost gravat pe placa de onoare, conform tradiţiei instituţiei. Emil von Becker a creat de-a lungul anilor numeroase lucrări spectaculoase: monumente publice, funerare, statui, clădiri publice, private, cu sculpturi ornamentale, busturi, cavouri,...






